SERVICIILE DE INFORMAŢII ŞI SECURITATE ÎN CONDIŢIILE SECOLULUI XXI Alocuţiunea Directorului SIE, Dr. Gheorghe Fulga, la Reuniunea cu tema: "Serviciile de informaţii şi de Securitate şi Agenda de Securitate a secolului XXI" Sinaia, 10 -14 aprilie 2002
Domnule Consilier Prezidenţial IOAN TALPEŞ, Domnule Ambasador al Marelui Ducat al Luxemburgului, FERNAND KARTHEISER, Domnilor senatori şi deputaţi, Doamnelor şi domnilor, La începutul secolului XXI, procesul accelerat de integrare, interdependenţă şi comunicare definit, de regulă, prin cuvântul „globalizare” se profila drept cea mai importantă provocare la adresa serviciilor de informaţii şi securitate, ca şi la adresa statelor în general. Pe acest complex fundal, şi poate avându-l ca una din principalele cauze, au avut loc dramaticele atentate teroriste din septembrie 2001. S-ar putea spune că, împreună – globalizarea şi terorismul internaţional -, au determinat o reevaluare a conceptelor de securitate, reconsiderarea şi extinderea competenţelor serviciilor de informaţii, dar şi oportunităţi sporite de creştere a eficienţei prin complementaritate şi standarde unitare de performanţă. Ca urmare, în activitatea serviciilor s-au produs importante mutaţii: - consolidarea compartimentelor specializate în combaterea ameninţărilor asimetrice; - revalorizarea factorului uman în activitatea informativ-operativă; - dirijarea de resurse financiare suplimentare către structurile informative; - aprofundarea relaţiilor bi şi multilaterale de cooperare între serviciile de informaţii din statele democratice; - întărirea compartimentelor de analiză. În mod special pentru serviciile de informaţii din România, momentul 11 septembrie 2001, care a devenit punctul critic de referinţă, a generat suprapunerea a două procese: - potenţarea capacităţilor de reacţie la noul tip de riscuri şi ameninţări; - desăvârşirea reformei şi modernizării iniţiate la începutul deceniului precedent, datorită opţiunii ireversibile pentru integrarea euroatlantică. I. Redefinirea rolului serviciilor de informaţii din toate ţările democratice, într-un context internaţional marcat de recrudescenţa fără precedent a ameninţărilor asimetrice, ne-a impus reevaluarea misiunilor SIE, în vederea sporirii capacităţii sale de acţiune. Pe acest fond, angajamentele parteneriale faţă de structuri similare din spaţiile euroatlantice şi contribuţia Serviciului de Informaţii Externe la efortul de aderare a României la NATO au determinat proiectarea unei noi strategii şi structuri organizaţionale a Serviciului. Au crescut resursele alocate dezvoltării şi dinamizării operaţiunilor de combatere a terorismului şi criminalităţii organizate şi s-au creat două structuri specializate distincte. Contribuţia serviciului la activităţile de cooperare în campania antiteroristă s-a materializat în: - un permanent schimb de informaţii cu serviciile similare, precum şi, în plan naţional, cu SRI şi Ministerul de Interne; - activizarea întâlnirilor pentru discuţii punctuale pe cazuri şi probleme; - monitorizarea mediilor şi cauzelor ce pot genera atitudini extremiste, acte de terorism sau fenomene conexe; - participarea concretă şi calificată la derularea unor acţiuni operative ce vizează combaterea acestor tipuri de ameninţări; - stimularea şi încurajarea iniţiativelor şi activităţilor antiteroriste şi de combatere a criminalităţii organizate la nivel regional; - contribuţie activă la implementarea prevederilor rezoluţiilor adoptate de Adunarea Generală a ONU după 11 septembrie 2001. II. Reforma Serviciului şi modernizarea metodologiei de muncă urmăresc creşterea substanţială a performanţei, armonizarea obiectivelor şi procedurilor specifice atât în planul managementului general al instituţiei şi directoratelor de profil, cât şi al selecţionării, verificării şi formării profesionale a cadrelor. Acest proces de reformă nu se rezumă la o sumă aritmetică de experienţe, ci vizează adaptarea instituţiei la factorii de risc identificaţi pe plan extern, standardele de performanţă care i se impun şi, foarte important, resursele de care dispune. Deşi nu dispunem de resursele unor servicii cu tradiţie din spaţiul euroatlantic, încercăm să ne dezvoltăm, faţă de acestea, ca o instituţie complementară, cu interese şi viziuni de securitate comune. Instituţiile noastre au aceeaşi percepţie asupra problematicii securităţii, urmăresc în aceeaşi măsură performanţa, competitivitatea şi flexibilitatea în adaptarea la noile ameninţări şi provocări. În plus, pentru SIE o provocare importantă a fost atingerea interoperabilităţii cu structurile şi forţele similare din statele Alianţei. Pe baza acestor eforturi, apreciez că în acest moment se poate vorbi de o sumă de acumulări care configurează şi individualizează un acquis al SIE, care ar putea fi rezumat astfel: - Serviciul operează pe baza unei noi viziuni, potrivit căreia România face parte, în prezent, dintr-un format de securitate euroatlantică, la care se consideră a fi parte integrată. În consecinţă, privim securitatea Alianţei ca pe propria noastră securitate. Provocările şi ameninţările la adresa aliaţilor le percepem ca pe propriile noastre provocări. - SIE poate aduce Alianţei o reală "valoare adăugată" pe linie de securitate, prin eficienţă, competenţă şi capacităţi testate în acţiuni comune cu serviciile partenere euroatlantice. Ceea ce mi se pare esenţial să remarc este că la nivelul întregului Serviciu de Informaţii Externe s-a realizat o schimbare radicală de mentalitate: de la izolaţionism la acţiune comună împotriva ameninţărilor globale. Pentru consolidarea acestui acquis, credem că rămân în continuare provocări importante cărora SIE trebuie să le găsească un răspuns adecvat, imediat şi în perspectivă: - creşterea calităţii informaţiilor obţinute, pentru a permite factorilor de decizie anticiparea unor evoluţii cu relevanţă în planul securităţii naţionale - finalizarea reformei structurale şi de personal, definirea şi adoptarea unui statut propriu al cadrelor SIE. Dezvoltarea şi perfecţionarea unei culturi organizaţionale moderne, apte să potenţeze un climat de muncă stimulativ şi performant - proiectarea unei imagini corecte a SIE în societatea civilă, în relaţiile cu cetăţenii şi mass-media. Asigurarea unui raport optim între principiul transparenţei şi cel al confidenţialităţii specifice activităţii noastre. Pentru a reconstrui şi consolida relaţia cu cetăţenii, am creat compartimente al căror rol este de a gestiona relaţiile şi comunicarea cu societatea civilă, mass-media şi autorităţile publice potrivit principiului transparenţei democratice. Considerăm aceste demersuri ca elemente ale contribuţiei SIE la crearea unei culturi de securitate naţională, prin care opinia publică să capete o percepţie reală şi corectă asupra importanţei activităţii serviciilor de informaţii într-o societate democratică. Deşi nu depind de SIE, trebuie menţionate drept condiţii obligatorii pentru îndeplinirea acestor obiective necesitatea adaptării şi completării cadrului legislativ care reglementează activitatea specifică Serviciului şi dimensionarea corespunzătoare a alocaţiilor bugetare. * Procesele ireversibile de integrare euroatlantică şi redefinirea agendei de securitate pentru secolul XXI au creat cadrul pentru organizarea unor manifestări cum este cea la care participăm acum, reuniune care, cu câţiva ani în urmă, poate că nici nu ar fi fost de conceput. Pe fondul acestor deschideri, devin posibile, în opinia mea, mai multe demersuri care se intercondiţionează: - depăşirea abordării predominant concurenţiale, individualiste a activităţii serviciilor de informaţii şi securitate, prin dezvoltarea formulelor de cooperare regională şi internaţională pe segmente de interes comun. Aceasta presupune transferul de experienţă şi expertiză acumulat de serviciile noastre, mergând până la constituirea de grupuri comune ad-hoc de reacţie operativă la noi riscuri, pentru consolidarea caracterului preventiv, a rapidităţii şi flexibilităţii ripostei serviciilor speciale; - instituirea unui parteneriat pentru securitate la nivel naţional şi internaţional, care să implice, alături de servicii, structurile de control democratic asupra activităţii de informaţii, dar şi segmente importante ale societăţii civile - de la instituţiile şi mediile academice la organizaţiile neguvernamentale şi, de ce nu, mass-media; - iniţierea unui proces de „standardizare şi compatibilizare” a practicilor şi echipamentelor folosite, care să avanseze – dacă mi se permite să anticipez – până la definirea unui acquis specific pe acest plan, pentru serviciile de informaţii. Este evident că putem lua în considerare o astfel de abordare pentru domenii cum ar fi: - combaterea terorismului, crimei organizate şi traficului de toate tipurile; - anticiparea şi gestionarea coerentă a crizelor; - gestionarea şi protecţia în comun a unor baze de date şi sisteme de comunicaţii; - managementul resurselor umane şi eficientizarea măsurilor de protecţie a personalului. Ca o prelungire a acestor demersuri, într-un viitor pe care nu-l văd prea îndepărtat, cred că am putea iniţia un proces de reflecţie chiar asupra unei idei care acum poate părea prea îndrăzneaţă: standardizarea normelor, reglementărilor şi chiar legilor care guvernează activitatea serviciilor de informaţii în spaţiul democratic comun căruia îi aparţinem toţi. Permiteţi-mi să închei cu convingerea că la sfârşitul reuniunii vom constata cu satisfacţie că numărul ideilor îndrăzneţe (neconvenţionale, originale) exprimate în acest cadru de lucru, pe care îl dorim cât mai lipsit de constrângeri formale, a depăşit aşteptările cele mai optimiste, generând noi puncte de reflecţie pentru viitor.
|
