INTERVIU ACORDAT DE DIRECTORUL SIE, dr. GHEORGHE FULGA, REPORTERULUI COTIDIANULUI "ZIUA", Dl. RADU TUDOR

26 noiembrie 2004

Întrebare: Domnule Director, ce bilanţ faceţi în al patrulea an de mandat?

Răspuns: Un bilanţ în adevăratul sens al cuvântului nu poate fi făcut în cadrul unui singur interviu. Desigur, însă, există elemente definitorii ale acestei perioade  care cred că merită să fie cunoscute de cititorii dumneavoastră, în primul rând pentru că mizele au fost şi continuă să fie foarte importante, strâns legate de obiectivele strategice ale României - admiterea în NATO şi aderarea la UE.

Perioada 2001-2004 a solicitat SIE atât prin provocările din mediul de securitate internaţional, cât şi prin exigenţele conectării României la complexul instituţional euroatlantic. Au fost ani de muncă susţinută, măsuraţi de etapele reformei instituţionale desfăşurate sub imperativele consolidării competenţei, compatibilizării şi complementarităţii cu structurile informative aliate. Am să încerc să rezum tot acest efort structurat pe două paliere interconectate: preocuparea pentru îmbunătăţirea activităţii specifice a Serviciului şi, respectiv, cea pentru creşterea calităţii resurselor necesare desfăşurării acesteia.

Pe primul palier, în special după atentatele de la 11 septembrie şi, respectiv, aderarea la NATO, s-a produs un proces de reflecţie asupra dinamicii agendei internaţionale de securitate şi implicaţiilor acesteia pentru România, care a dus la reconfigurarea priorităţilor şi dispozitivelor informativ-operative, definirea resurselor şi etapelor reformei instituţionale menite să susţină îndeplinirea misiunilor.

În baza unei diagnoze organizaţionale solide - care a valorificat experienţa serviciilor similare din spaţiul euroatlantic şi a ţinut cont, în primul rând, de tipologia actualelor şi viitoarelor misiuni - am elaborat Strategia SIE şi am conturat o nouă abordare managerială. Accentul a fost pus pe operaţionalizarea conceptelor, metodelor de lucru şi armonizarea normelor interne, care să permită eficientizarea activităţii de culegere a informaţiilor şi creşterea calităţii produselor analitice.

De asemenea, prin delimitarea mai clară a competenţelor am căutat să evităm paralelismele şi să realizăm un echilibru optim între activităţile operative, de sprijin tehnic operativ, de analiză şi evaluare strategică, pentru consolidarea dispozitivului de „apărare avansată” a României şi îndeplinirea misiunii Serviciului, ca parte integrantă a sistemului securităţii naţionale.

Am aplicat standarde ridicate de exigenţă în domeniul resurselor umane - pe care, personal, le consider principala resursă a unei organizaţii - şi am acţionat cu consecvenţă pentru un dialog eficient între generaţii, care să faciliteze transferul de experienţă şi responsabilitate spre generaţia tânără.

Privind în urmă, cred că nu exagerez dacă afirm că Serviciul de Informaţii Externe a traversat cu bine această perioadă, în care atât personalul, cât şi conducerea au trebuit să răspundă unor provocări profesionale complexe.

Sigur că ar fi multe de spus despre activitatea SIE din ultimii ani, dar cred că mult mai important este să proiectăm viitorul.

Întrebare: Care sunt principalele preocupări ale SIE acum?

Răspuns: Vreau să reţineţi că aceste procese au continuitate şi că Serviciul nu-şi poate permite să intre într-o fază statică. Continuăm să evoluăm, atât din punct de vedere organizaţional, cât şi operaţional, căutând să ne dovedim profesionalismul în timp real, pe coordonate în permanentă schimbare.

Exemplificând într-un singur segment de activitate - cooperarea specifică - vreau să subliniez evoluţia firească, de la colaborare şi asistenţă la recunoaştere şi coordonare cu structurile specializate ale NATO - Comitetul Special sau Biroul de Securitate al Alianţei - şi, implicit, cu cele ale statelor membre NATO. Un parcurs similar se înregistrează în raport cu structurile Uniunii Europene. În plan bilateral, în prezent SIE are relaţii de parteneriat, cooperare şi contact cu aproximativ 100 de structuri omoloage din diverse zone geografice.

Pe agenda acestor relaţii se află subiecte de maximă actualitate - terorismul internaţional şi criminalitatea transfrontalieră, analiza fenomenelor ce pot afecta stabilitatea internaţională - abordate atât în plan bilateral, cât şi în formate multilaterale. Conferinţa Serviciilor de Informaţii  din Sud-Estul Europei, creată la iniţiativa SIE, reprezintă un reper în operaţionalizarea unor mecanisme de dialog şi consultări la nivel regional, ca premisă pentru acţiuni comune ulterioare. 

Fie că este vorba de dimensiunea informativ-operativă sau de cea partenerială, preconizăm ca Serviciul să se impună – prin calitate şi, implicit, competitivitate - ca o structură perfect adaptată la noul mediu de acţiune, capabilă să promoveze, alături de servicii similare din statele NATO şi UE, actuala agendă comună de securitate.

Întrebare: Care sunt responsabilităţile SIE în privinţa unor dosare sensibile pentru România, precum Transnistria sau Bâstroe? În ce măsură este justificată nemulţumirea societăţii civile pentru lipsa unei reacţii mai ferme a autorităţilor? Puteaţi preveni criza Bâstroe?

Răspuns: Şi în acestea, ca şi în alte dosare sensibile, SIE are responsabilităţi specifice, în principal să obţină informaţii care să confere o valoare adăugată eforturilor politico-diplomatice. Mediul de securitate regional este bogat în informaţii care necesită o analiză atentă şi, cel mai adesea, o reacţie rapidă. Javier Solana scria recent că "rolul serviciilor de informaţii este de a orienta măsurile politice". Parafrazându-l, aş spune că noi trebuie să furnizăm informaţii cât mai complete care să permită cunoaşterea aprofundată şi dezvoltarea politicilor concrete corespunzătoare.

În momentul de faţă, ne concentrăm pe gestionarea noii situaţii, pentru a discerne potenţialele ei consecinţe în planul stabilităţii şi securităţii la o triplă frontieră: a României, a NATO şi, în viitorul apropiat, a UE. În această logică, Transnistria şi Bâstroe sunt repere ale unei abordări mult mai ample, al cărei obiectiv este realizarea unui climat regional - politic, economic şi social - stabil şi predictibil.

Întrebare: Avem probleme serioase cu vecini ca Ucraina şi Republica Moldova, situaţia din Balcani nu este pe deplin stabilizată, iar dinspre Orientul Mijlociu vin mereu factori ce pot atenta la siguranţa naţională. Ce tablou general are ţara noastră în privinţa ameninţărilor la adresa ei?

Răspuns: Tabloul general al ameninţărilor la adresa României nu diferă în mod esenţial de tabloul aliat. Nu putem avea o viziune profund diferită de cea aliată în privinţa ameninţărilor la adresa securităţii. Un exerciţiu de genul SEECAP (South-East Europe Common Assessment Paper) poate fi proiectat şi la frontiera estică.

Pe termen scurt, pe palierul de securitate regională, din fericire putem vorbi mai degrabă de riscuri. Pe termen mediu şi lung, principala provocare este să le împiedicăm să se transforme în ameninţări.

Din această perspectivă monitorizăm în special conexiunile dintre diversele fenomene circumscrise profilului de activitate al SIE, respectiv dintre terorism şi crima organizată, pe fondul unei tot mai accentuate convergenţe a intereselor grupărilor asociate acestora. Această convergenţă poate să îmbrace, la un anumit moment, atât forme de manifestare de înaltă intensitate, care se exprimă pe arii restrânse, cât şi forme de exprimare de redusă intensitate, pe arii extinse.

O serie de reţele mafiote, care acţionează transfrontalier vizând în principal Europa Occidentală, ţintesc folosirea spaţiului Europei de Sud–Est, inclusiv România, pentru tranzit sau ca bază logistică.

Există rute bine controlate de traficanţii de droguri provenind din Asia Centrală şi Afganistan. Pe de altă parte, Transnistria poate fi un exemplu al efectelor negative ale controlului insuficient al autorităţilor statului asupra armamentului, muniţiei şi materialelor pentru fabricarea armelor de distrugere în masă, care devin uşor de procurat pentru grupări sau state care sprijină sau promovează terorismul.

Orientul Mijlociu se profilează ca areal semnificativ generator de risc, unde grupări teroriste internaţionale şi locale experimentează strategii alternative de luptă, "stimulate" şi de prezenţa în zonă a forţelor coaliţiei antiteroriste internaţionale.

Germenii insecurităţii în vecinătatea extinsă a României includ şi numeroase conflicte interetnice, dispute teritoriale sau de natură economică şi religioasă.

Poziţia României, tangentă la cele mai active zone de insecuritate, nu conduce automat la o perspectivă sumbră, dar ne obligă la asumarea responsabilităţilor individuale şi colective ca "exportator regional de securitate".

Întrebare: Vă rugăm să detaliaţi situaţia din Transnistria, ameninţarea de securitate pe care această regiune o reprezintă pentru România şi Europa.

Răspuns: Fără îndoială, situaţia din Transnistria prezintă un deosebit interes, dar îmi place să cred că cititorii dumneavoastră sunt familiarizaţi deja cu evaluarea mea de ansamblu.

Dintr-o perspectivă de securitate, avem de-a face cu un cumul de riscuri la adresa păcii şi stabilităţii regionale, în special prin prisma potenţialului ridicat de terorism şi criminalitate organizată, favorizat de menţinerea în stare latentă a diferendului cu Chişinăul. Având în vedere localizarea în proximitatea frontierei de securitate euroatlantică şi potenţialul de export al instabilităţii, Transnistria reprezintă un subiect de preocupare atât pentru statele din regiune, cât şi pentru întreaga comunitatea internaţională.

Suntem la curent atât cu evoluţiile, cât şi cu demersurile pentru rezolvarea acestui diferend. OSCE – organizaţie care reprezintă interesele de securitate ale unui mare număr de state din spaţiul euroasiatic - a stabilit clar la Summitul din 1999 care sunt responsabilităţile principalilor actori. Măsura a fost pe deplin justificată de dimensiunile insecurităţii de acolo, care nu numai că s-au conservat, ci chiar s-au amplificat – pe diverse paliere - şi au căpătat noi semnificaţii după extinderea NATO din 2004.

Alianţa, deşi nu are un rol direct în soluţionarea dosarului transnistrean, este interesată în identificarea cât mai urgentă a unei soluţii corecte şi definitive a diferendului.

Menţionarea în textul Declaraţiei Summitului de la Istanbul a interesului NATO pentru dezvoltarea relaţiilor cu Republica Moldova, devenită noua graniţă a Alianţei, prin intermediul instrumentelor Parteneriatului pentru Pace, semnalează locul important al acesteia în viziunea strategică aliată, responsabilizând, totodată, România în promovarea "culturii euroatlantice".

Întrebare: Marea Neagră devine un spaţiu preocupant pentru instituţiile politice şi de securitate europene şi mondiale. Cum aţi caracteriza (pe larg) această zonă?

Răspuns: Deşi s-au exprimat, scris şi publicat numeroase puncte de vedere, studii comparative, strategii, zona Mării Negre are în continuare valenţe nedescoperite dintr-o perspectivă de securitate globală.

Suntem tentaţi să considerăm această regiune o provocare mai ales pe dimensiunea riscurilor sau ameninţărilor asimetrice, uitând că Marea Neagră nu a fost şi nu este un spaţiu de confruntare, ci în primul rând un spaţiu de sinteză în care relaţiile au o tradiţie istorică şi, în consecinţă, astăzi riveranii - aliaţi, parteneri, alte state – pot extinde exerciţiul cooperării în şi pentru securitate.

Într-adevăr, anul 2004 a marcat revenirea Mării Negre în atenţia NATO şi a UE, lucru absolut firesc dacă avem în vedere faptul că spaţiul euroatlantic şi european s-a extins şi şi-a mutat centrul de greutate mai la est.

Nu aş interpreta preocupările actuale faţă de această zonă în sens restrictiv, strict circumscris unei conotaţii negative, ci mai degrabă din perspectiva extinderii spaţiului de democraţie, stabilitate şi securitate către Caucaz. Aceasta este şi intenţia Alianţei Nord-Atlantice, care a recunoscut la Istanbul, pentru prima dată oficial, importanţa regiunii pentru securitatea euroatlantică.

Următorul pas este, logic, de a identifica modalităţi de valorificare a potenţialului pe care regiunea extinsă a Mării Negre îl are şi din punct de vedere al comerţului, turismului, transportului de resurse energetice. După cum ştiţi, regiunea Mării Negre reprezintă o punte de legătură între spaţii geopolitice şi geoeconomice, o răscruce comercială a cărei importanţă creşte pe măsură ce resursele caspice şi ale Asiei Centrale acced pe pieţele de energie europeană şi mondială.

Sunt convins că preocupările faţă de Marea Neagră ale instituţiilor de securitate europene şi euroatlantice deschid oportunităţi de consolidare a formatelor de cooperare existente la nivelul Alianţei. Aceasta şi în corelare cu asistenţa UE şi în complementaritate cu iniţiativele regionale de succes.

Pentru partenerii din această regiune, reverberaţiile frontierei NATO şi, în perspectivă apropiată, a UE se pot constitui în pârghii de valorificare a avantajelor euroatlantice.

Întrebare: Câte întâlniri aţi avut cu şeful CIA de la preluarea mandatului? Care sunt subiectele de interes comun? Pot fi serviciile secrete româneşti acea punte dorită de americani, spre spaţiul estic?

Răspuns: Am avut privilegiul de a mă întâlni de două ori atât cu dl. George Tenet, fostul director al CIA, cât şi cu actualul director al CIA, dl. Porter Goss, în perioada în care a deţinut preşedinţia Comitetului Select pentru Informaţii din Congresul SUA.

Între SIE şi CIA există o relaţie  consolidată de încredere şi respect, bazată pe similitudinea modului de înţelegere şi abordare a climatului actual de securitate. Substanţa şi seriozitatea parteneriatului României cu SUA s-au reflectat în mod firesc şi la nivelul cooperării inter-servicii.

Suntem încurajaţi de disponibilitatea Washingtonului de a reconfigura relaţia bilaterală în plan strategic, odată cu aderarea României la NATO şi obţinerea statutului de membru nepermanent al CS/ONU (2004-2005), ca şi de recunoaşterea vocaţiei multilateralismului prin care ţara noastră s-a afirmat ca furnizor regional de securitate

Prin contribuţia pe care o are la proiectarea securităţii euroatlantice, prin misiuni, parteneriate şi transformare militară, România poate fi şi o punte a NATO spre spaţiul estic. În domeniul său de activitate, SIE poate contribui la efortul colectiv de compatibilizare a culturilor de securitate la graniţa răsăriteană a Alianţei. Şi când spun acest lucru mă gândesc la disponibilitatea şi capacitatea noastră de a împărtăşi experienţa acumulată, pentru constituirea unui set de bune practici profesionale recunoscute la nivel regional.

Întrebare: Câte firme acoperite are SIE şi ce fel de afaceri mai face instituţia dumneavoastră? Sunt folosiţi ofiţerii în rezervă care au intrat mai demult în afaceri?

Răspuns: Aţi atins un subiect care a generat multe speculaţii în ultima perioadă. Opinia publică are tendinţa să omită dreptul legal al SIE de a folosi, sub acoperire, persoane fizice sau firme în desfăşurarea unor acţiuni cu caracter operativ, pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin în asigurarea securităţii naţionale. Nu este vorba de o activitate care să aibă ca obiectiv generarea de fonduri pentru Serviciu.

Mai mult, toate activităţile SIE - atât cele de natură operativă, cât şi susţinerea lor în plan financiar - se supun prevederilor legale, inclusiv celor ale Legii finanţelor publice, precum şi unor multiple mecanisme de control: auditul public intern şi Curtea de Conturi, CSAT şi Comisia Parlamentară pentru controlul activităţii SIE. La aproape 15 ani de tranziţie şi articulaţi într-o arhitectură euroatlantică a informaţiilor pentru securitate, nici n-ar putea fi altfel.

Întrebare: În ce zone îşi concentrează SIE activitatea în exterior acum? Nu putem fi peste tot. Ce specializări încercăm să ne creăm în interiorul comunităţii informative a NATO?

Răspuns: Nu putem fi peste tot, e adevărat, şi nici nu este realist să ne propunem aşa ceva. Suntem prezenţi acolo unde o cer interesele de securitate ale României şi Alianţei din care facem parte.

De la momentul Praga 2002, profilul SIE în comunitatea informativă euroatlantică a căpătat valenţe noi, dinamice, prin utilizarea posibilităţilor de culegere de informaţii din spaţiile relevante pentru securitatea aliată. De asemenea, avem o expertiză analitică probată pe riscurile din zona de proximitate şi acţionăm pentru crearea unei culturi regionale a serviciilor de informaţii.

Comunitatea informativă a NATO însăşi trece printr-un proces de reaşezare, impus de parametrii în schimbare ai climatului general de securitate, care ne determină să fim alerţi, să ne racordăm din mers şi să ne integrăm organic noii arhitecturi ce va rezulta din acest proces. Fără a ne crampona de un profil anume, vrem mai întâi de toate să avem contribuţii utile.

Totodată, căutăm să contribuim la crearea unei sinergii între iniţiativele NATO şi UE în zona terorismului, a criminalităţii organizate şi, în general, a ameninţărilor asimetrice. Practic, încercăm să evităm suprapunerile contraproductive şi să valorificăm domeniile de excelenţă ale părţilor.

Întrebare: Va creşte riscul ameninţării teroriste odată cu instalarea unor baze americane în România? Ce organizaţii teroriste îşi trimit simpatizanţi în ţara noastră?

Răspuns: Consider că riscul amplificării ameninţărilor teroriste nu se naşte odată cu instalarea de facilităţi militare americane pe teritoriul românesc. Germania, de exemplu, unde există în prezent mari baze americane, nu a făcut obiectul unor ameninţări teroriste.

Există mutaţii continue în modus operandi al organizaţiilor teroriste, în special în ceea ce priveşte alegerea ţintelor. Acestea mizează pe impactul psihologic la nivelul cetăţeanului, prin organizarea de atentate în locuri aglomerate, utilizând maşini-capcană, luarea de ostatici, răpiri şi ucideri, folosind terorişti sinucigaşi, urmărind, totodată, şi o mediatizare amplă a acestor activităţi. Se mizează pe faptul că starea de panică a populaţiei se va traduce în presiuni asupra guvernelor pentru a opera modificări de politică favorabile scopurilor teroriştilor.

În această logică, obiectivele militare, care sunt şi foarte bine protejate, par mai puţin atractive pentru atentatori. Nu înseamnă, însă, că ele pot fi excluse în totalitate din categoria ţintelor teroriste. Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului va trebui să operaţionalizeze măsurile speciale pentru protecţia acestor obiective, în momentul concretizării planurilor de instalare a unor facilităţi militare ale SUA pe teritoriul României.

Întrebare: Ce  planuri aveţi pe viitor? Doriţi încheierea mandatului de director al  SIE? Preferaţi un loc în diplomaţie sau vă întoarceţi la PSD?

Răspuns: În întrebarea dumneavoastră regăsesc, fără surprindere, toată gama de zvonuri lansate în ultima perioadă cu privire la perspectivele carierei mele. Şi cu toate acestea, constat că îmi oferiţi cam puţine opţiuni concrete, având în vedere că pe una dintre acestea, cel puţin, am exclus-o public, recent.

Priorităţile şi viziunea de securitate care m-au determinat să accept funcţia de director al SIE reprezintă valori de la care personal nu pot abdica, iar activitatea mea universitară - care a continuat şi pe durata deţinerii funcţiei de director SIE, deşi poate nu atât de susţinut cât aş fi dorit - este o extensie a acestora în planul teoretic al culturii de securitate. Dacă actualele priorităţi în politica românească de securitate se menţin, îmi doresc să fiu parte din mecanismul de susţinere a lor.

Pentru moment, cu certitudine, sunt directorul Serviciului de Informaţii Externe, iar aceasta este singura variantă pe care v-o pot confirma.

Înapoi