INTERVIU ACORDAT DE DIRECTORUL SERVICIULUI DE INFORMAŢII EXTERNE, DR. GHEORGHE FULGA, SĂPTĂMÂNALULUI "PREZENT"

2 Februarie 2006

Gheorghe Fulga: Îmi propun să nu mai repet unele greşeli taxate aspru de gazetari

Ce credeţi că a determinat menţinerea dumneavoastră în această funcţie?
Există un cadru legislativ care reglementează numirea directorului SIE şi eu nu fac excepţie de la aplicabilitatea legilor. Fireşte că, alături de aceste condiţii obiective, pot exista şi resorturi subiective care, în anumite momente, ar putea fi precumpănitoare în alegerea unei opţiuni. Îmi place, însă, să cred că eficienţa Serviciului este cea care recomandă menţinerea unei echipe de conducere.

Consideraţi că aţi reformat SIE în timpul mandatului dvs.? Cu ce vă lăudaţi şi ce vă reproşaţi?
Reforma iniţiată trebuie înţeleasă ca parte a unui proces continuu de adaptare la o serie de provocări. Noutatea e atenţia deosebită acordată oamenilor: urmărim crearea unui corp de elită. Am continuat să construim un serviciu modern, capabil să facă faţă provocărilor contemporane, nu doar ca structură şi relaţionare, ci şi ca politică de personal. Cât priveşte resursele umane, nu aş vorbi despre insuccese, ci mai degrabă despre neîmpliniri. Mi-aş fi dorit, printre altele, să ajungem mai devreme la demilitarizare, proces care presupune schimbări de mentalitate, o implicare mai mare şi alt gen de motivare din partea personalului şi a managerilor.

Cum se explică faptul că în ultimii ani aţi tolerat menţinerea în funcţii–cheie şi în staff-ul SIE a unor persoane controversate?
Nu se poate vorbi de „toleranţă” şi de „persoane controversate”. Aş putea să vă întreb, la rândul meu, ce înţelegeţi dumneavoastră prin „persoane controversate”? Dincolo de faptul că eu nu am aceeaşi reprezentare, vă asigur că oricare dintre oamenii SIE care ar fi în postura de a accede într-o funcţie importantă trebuie mai întâi să treacă printr-un proces de validare, iar criteriile de referinţă sunt extrem de stricte şi, în acelaşi timp, compatibile cu standardele valabile în aria euro-atlantică.

Care a fost rolul şi ponderea SIE în criza ostaticilor şi de ce nu a putut fi prevenită, cel puţin în sfera de acţiune a SIE?
Nu aş dori să scot în evidenţă, în mod special, rolul jucat de SIE, ci să subliniez colaborarea mai multor instituţii. Fiecare componentă a comunităţii de informaţii a avut un aport semnificativ, pe segmente diferite, dar complementare. Practic, din momentul apariţiei elementelor de competenţa noastră, SIE a contribuit cu informaţii şi cu personal la efortul comun de recuperare a ostaticilor. Deşi cititorul se aşteaptă la dezvăluiri senzaţionale, nu vă pot oferi alte informaţii.

În ce măsură reţelele DIE/CIE care operau pe Orientul Mijlociu, reactivate în urma cu câteva luni, şi-au dovedit utilitatea? Care este strategia SIE în viitor pe această zonă?
Înţeleg preocuparea publicului pentru Orientul Mijlociu, una dintre cele mai „fierbinţi” zone de pe glob. Dar vă rog să mă credeţi că, dacă ar fi să dau detalii în legătură cu ceea ce îmi cereţi, ar însemna să pun în pericol viaţa a numeroşi ofiţeri şi să distrug munca unor profesionişti, construită cu migală şi cu eforturi pe care poate mulţi nu şi le-ar asuma. Ar însemna să renunţăm la ideea de a fi un serviciu secret şi la anumite atuuri care pot afecta eficienţa noastră.

Nominalizaţi, vă rugăm, câteva dintre experienţele SIE în colaborare cu servicii secrete occidentale.
La nivelul comunităţii de informaţii euroatlantice, dar şi în dialogul cu alte servicii similare din străinătate, suntem recunoscuţi ca o structură informativă cu un potenţial cert în lupta antiteroristă. Când vine, însă, vorba despre expunerea în spaţiul public a unor operaţiuni ce nu au fost mediatizate, există anumite limite, pe care vă rog, la rândul meu, să le înţelegeţi în dimensiunea şi semnificaţiile lor reale.

În ultimii ani, numele SIE a fost asociat în scandalurile Treptow, Watts, Matser – Tender şi altele. Era sau nu de datoria SIE să semnaleze abuzurile, cazurile de trafic de influenţă a unor cetăţeni străini veniţi pe filiere de informaţii străine?
De regulă, activitatea SIE nu este „la vedere” şi, din această cauză, există impresia că nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuit să facem. Eu vă asigur că, de fiecare dată când a intrat în posesia informaţiilor ce trebuiau să fie cunoscute, Serviciul a transmis celor abilitaţi toate datele.

În 2004, o echipă de ofiţeri de informaţii din SIE a fost deconspirată, în timpul unei acţiuni de monitorizare a controversatului om de afaceri Nicu Gheară. Cum explică SIE incidentul?
În activitatea oricărui serviciu de informaţii pot apărea fel de fel de eşecuri, inclusiv de genul celui nominalizat de dumneavoastră. Fiecare se confruntă cu astfel de deficienţe, din care îşi trage propriile învăţăminte.

Aţi fost acuzat că, împreună cu şeful SRI, Radu Timofte, aţi face parte dintre oamenii de casă ai lui Sorin Ovidiu Vântu...
După cum cred că vă este bine cunoscut, la data de 27 februarie 2002, Comisia specială a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SIE a investigat diversele acuzaţii apărute în anumite medii mass-media, la adresa mea. Concluzia a fost foarte clară: „acuzaţiile sunt lipsite de orice fundament”. Cu toate acestea, respectivele speculaţii sunt reluate periodic în mass-media.

La final de mandat ce intenţionaţi: reintraţi în politică, reluaţi afacerile sau, în cazul în care vi se va propune, veţi accepta un post în diplomaţie?
Poate nici una dintre opţiunile la care v-aţi referit. Mai sunt multe alte lucruri de făcut în viaţă. Îmi propun, însă, să nu mai repet în nici un caz unele greşeli pe care dumneavoastră, gazetarii, le-aţi taxat foarte tare în trecut.

Înapoi