Realizator: Pentru prima dată SIE este transparent. S-a reformat sau nu serviciul pe care-l conduceţi, sau acesta este primul pas spre reformare?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Vă mulţumesc în primul rând că menţionaţi pentru ascultătorii radioului naţional faptul că Serviciul de Informaţii Externe îşi aniversează astăzi al 19-lea an de existenţă post-decembristă. Reforma nu există ca act gratuit şi nu reprezintă nicio gimnastică instituţională făcută pentru a da satisfacţie unei percepţii publice şi aşa destul de complicate. Spun că reforma, nu a fost una gratuită ci dimpotrivă, a fost motivată absolut atât instituţional cât şi moral de nevoia de modernizare şi de compatibilizare. A început în anii 2000, 2001, 2002. S-au schimbat structuri, s-au schimbat generaţii, au venit generaţii noi, s-au redefinit conceptele de planificare strategică, s-au reorientat activităţi, au apărut şefi legitimi, nu şefi impuşi, şefi legitimaţi prin calitate profesională, prin experienţă, prin credibilitate chiar, recunoscuţi de sistem, şi foarte important este faptul că, cariera a început să fie cuantificabilă, şi pe măsură ce acest proces a evoluat, injoncţiunea politică internă a fost din ce în ce mai slabă, ceea ce face ca acum Serviciul de Informaţii Externe să fie cu totul diferit de ceea ce era la începutul anilor ’90, iar pentru aceasta stau mărturie numărul extraordinar de mare de parteneriate active pe care serviciul le are cu instituţiile de gen din toată lumea. Nu mai vorbesc de spaţiul NATO sau de zona UE, de faptul că şi-a câştigat un nume pe seama profesionalismului. Daţi-mi voie să vă spun că, în această activitate profesionalismul nu este cantitativ, nu se măsoară după numărul de angajaţi ci, după calitatea lor. După faptul că, în aproape toate operaţiunile pe care le-a întreprins SIE, succesul a fost garantat de tipul de implicare pe care serviciul a oferit-o.

Realizator: Domnule director, ca ziarist şi ca instituţie de presă, noi nu putem verifica aceste informaţii tocmai pentru că acest serviciu a fost uşor închis spre spaţiul public.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Oricum sunt convins că atât dumneavoastră ca ziarist cât şi oricare dintre ascultătorii noştri pot înţelege cât de delicată este de fapt comunicarea între o asemenea instituţie şi exterior. Nu înseamnă însă că lucrurile nu pot fi spuse, iar acolo unde ele se cer transmise să poată fi descrise chiar cu detalii.

Realizator: Pentru că ceea ce se vede în afară este într-un fel un atac la - să spunem în termeni uzuali - imaginea României în exterior, ce ar putea să facă până la urmă SIE pentru ca românii să se simtă demni pe unde se duc?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Ceea ce vă pot spune - de data aceasta nu doar ca director al SIE, ci şi ca dumneavoastră în calitate de cetăţean al acestei ţări - este că, imaginea noastră afară se construieşte într-o măsură accentuată nu pe baza percepţiilor preexistente în societatea gazdă, ci pe baza a ceea ce noi înşine facem, a felului în care ne prezentăm, a felului în care reuşim să câştigăm încrederea, a felului în care reuşim să arătăm că suntem morali şi că respectăm legea. Serviciul de Informaţii Externe nu are sens pedagogic, dar ca epidermă fină a statului român este evident faptul că, Serviciul de Informaţii Externe va colecta şi va analiza orice informaţie capabilă să aducă prin conţinut, prin extensie, prin efect vreo atingere interesului nostru naţional.

Realizator: Ce manifestări publice aveţi cu ocazia zilelor SIE?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Cred că dialogul nostru este suficient de concret pentru a fi şi public şi manifest. În acelaşi timp Serviciul de Informaţii Externe se bucură de faptul că poate oferi României imaginea unei instituţii care funcţionează aşa cum se cuvine într-o democraţie constituţională, într-o democraţie care respectă legea, SIE este una dintre piesele de calitate garantată din Sistemul Naţional de Apărare.

Reporter: Sunt asemuiţi cu James Bond, dar viaţa lor nu are nimic în comun cu agentul 007. Misiunile agenţilor Serviciului de Informaţii Externe se desfăşoară dincolo de ecranele televizoarelor într-o discreţie aproape totală. Mai multe despre culisele acestei profesii aflăm de la directorul spionajului românesc, Mihai-Răzvan Ungureanu.

Sunt implicaţi direct în negocieri pentru salvarea cetăţenilor români, cum s-a întâmplat în conflictele din Liban şi Gaza. Ei semnalează factorului politic schimbări din mediul geopolitic în pregătirea unui răspuns oficial pe care România trebuie să-l dea.

Iar când vorbim despre operaţiuni complexe, cum ar fi traficul de droguri, de armament ori de materiale radioactive, ei trebuie să afle cât mai repede informaţia şi să avertizeze factorii de decizie din ţară.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu este vorba doar de muşchi, este vorba despre foarte multă inteligenţă. Activitatea unui spion nu înseamnă neapărat James Bond. Virtutea unui spion adevărat este anonimatul, nu săriturile peste maşini care iau foc. A fi spion înseamnă cu totul altceva. Înseamnă să nu fii doar un om de cultură generală remarcabilă, ci înseamnă să mai ai înnăscut în tine un anume fler.

Reporter: Puţini trec, însă, de sita SIE, unde îi aşteaptă o viaţă cu identităţi diferite, cu faţete dintre cele mai diverse.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Din o mie de oameni care bat la uşa serviciului, opt reuşesc să intre în pregătire şi din cei opt şi mai puţini reuşesc să intre în serviciu ca membri ai acestui club.

Reporter: Un club în care se admite doar loialitatea deplină pentru că toate misiunile primite ţin de securitatea naţională a României. Anonimat total în care succesul este trecut de cele mai multe ori sub tăcere, iar misiunile rămân secrete.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Acest serviciu are eroi, pentru că sunt oameni care culeg informaţia - pe care apoi, evident, aşteaptă ca alţii, deasupra lor, să o valorifice oportun -, care culeg informaţia cu pistolul la ceafă. Unii îşi pierd viaţa pentru asta, alţii sunt răniţi pe viaţă şi suferă până la sfârşitul zilelor lor pentru felul în care au încheiat o misiune.

Reporter: Chiar şi aşa spionii trebuie să găsească un echilibru interior pe care puţini oameni reuşesc să îl aibă.

Cu foarte puţine excepţii, secretele profesiunii şi misiunilor avute le poartă cu ei pentru totdeauna.