Realizator: Bună ziua, stimaţi ascultători. O ediţie specială, un interviu special, o persoană specială: Mihai-Răzvan Ungureanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe.

Vă mulţumim pentru participarea dumneavoastră în această calitate şi în acest context internaţional şi domestic, când întrebările fiecărui român ca cetăţean european se concentrează pentru a înţelege ce are de făcut pentru a trece peste criza economică mai uşor, cum să se apere de hoţi, jafuri, planuri, crime şi traficanţi şi cum să-şi facă un rost în lume, aici sau oriunde, demn însă că este cetăţean al României, aproape egal cu alţii şi nu ruşinat, agresat, umilit şi complexat, ca un perpetuu prizonier al grelei moşteniri. Ţara era comunistă când el sau familia sau cineva din familie se năştea, în intervalul celor 45 de ani de comunism, iar alţii din generaţia lui erau născuţi în capitalism, într-o libertate de expresie la care nu au avut dreptul cei de după cortină. Apropo, mai putem vorbi de cortină de fier în zilele de astăzi?

Mihai-Răzvan Ungureanu: În primul rând, doamnă, daţi-mi voie să încep prin a vă mulţumi dumneavoastră pentru această invitaţie, pentru a-i saluta pe colegii dumneavoastră, întotdeauna am venit cu mare plăcere la Radio România Actualităţi, şi pe toţi cei care ne ascultă în acest moment.

Realizator: Şi noi vă mulţumim şi, cum să spun?, apreciem transparenţa şi poziţia dumneavoastră aici, în studioul nostru,  pentru a discuta probleme despre SIE.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Vă mulţumesc. Cât voi putea spune şi toată lumea sper să fie mulţumită în cele din urmă. Cortina de fier, nu. Nu mai vorbim despre o cortină de fier, cortina de fier este vestigiu istoric. Ne-am despărţit de 1989 şi de marile transformări sociopolitice şi geopolitice din finalul acelui deceniu cu oarece vreme în urmă, însă există, fac legătura cu frazele dumneavoastră de început, există o cortină de fier între partea bună a lumii şi partea rea a lumii, între cei care construiesc şi care doresc ca toţi oamenii oneşti şi harnici şi de bună-credinţă să trăiască liniştiţi şi cei care, din păcate - să sperăm, întotdeauna în număr mic -, profită de liniştea pe care democraţia o construieşte pentru a face fărădelegi. Între partea bună şi partea rea a lumii, va exista întotdeauna o cortină de fier.

Realizator: Aşadar, dumneavoastră spuneţi că în prezent la ceea ce asistăm noi, la anumite percepţii, reacţii faţă de România, este vorba de o clarificare a ceea ce este bun şi rău în societate la noi, românii?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Inevitabil putem ajunge la o asemenea reflecţie şi sunt tentat să vă răspund cu destul de multă subiectivitate la această întrebare, cu atât mai mult cu cât, ca şi dumneavoastră, ca şi mulţi dintre cei care ne ascultă acum, am trecut la rându-mi prin şcoli străine, am stat în străinătate destul de mult şi ştiu ce poate să însemne o muncă depusă cu abnegaţie şi onestitate în slujba unor interese care sunt în primul rând de reprezentare naţională şi implicit de reprezentare morală a naţiunii române. Eu cred că omul cinstit nu are de ce să se teamă, eu cred în faptul că un om de bună-credinţă este principial oriunde în lume, pe orice coordonate geografice, şi că valoarea, fie că este vorba de valoarea profesională, fie că este vorba de respectarea unor norme etice sau a unor legi, este recunoscută la rându-i. Pentru cei care judecă în felul acesta şi pentru cei care înţeleg că un comportament corect şi dedicat respectării legilor ţării gazdă reprezintă garanţia şi contextul îndeplinirii propriilor aspiraţii, pentru aceia, la rându-ne, şi noi, şi alţii din comunitatea naţională de informaţii lucrăm. Cum putem, cât putem, în limita resurselor noastre, cu foarte multă dedicaţie, valorificând de fapt acelaşi principiu etic pe care îl servesc oamenii buni dintotdeauna, patriotismul. Şi sper că nu sună excesiv patetic din gura mea.

Realizator: Evenimentele zilnice şi din dinamica lor, succesiunea unor fapte, reacţiile instituţiilor democratice, declaraţii politice publice, în fine, opinie publică, lipsa lor de reacţie, lipsa unor declaraţii la un moment dat generează şi frustrări. De la întrebarea "o fi vreo conspiraţie?", tot mai des apar răspunsuri de tipul speculativ "cu siguranţă, altfel nu se poate, că doar se ştia de mult etc., etc.". Vreau să vă întreb: în momentul de faţă, din punctul de vedere al SIE şi al dumneavoastră ca director al Serviciului, ce ameninţări sunt împotriva României? Este o conspiraţie contra noastră? Cum interpretaţi succesiunea asta de fapte atât de neobişnuite pentru noi, românii, în ultimii 20 de ani?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Recunosc sensibilitatea accentuată pe care o avem pentru consecinţele politice sau efectele de imagine, efectele negative de imagine generate de anumite fapte antisociale. Încă o dată, marea majoritate a oamenilor de bună-credinţă nu au de ce să îşi facă probleme. Dar această sensibilitate, pe bună dreptate educată de felul destul de agitat în care astăzi curg ştirile către noi, nu trebuie să ne ducă la o consecinţă, la o concluzie de tipul celei pe care dumneavoastră aţi exprimat-o, existenţa unui complot universal. Este o logică falsă...

Realizator: ... Nu, poate să fie şi nu mă exprim personal, ci mă fac într-un fel purtător de mesaj al unor frustrări să zicem medii sau generale.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Este, continui să cred şi am toată tăria în a spune acest lucru, că este o percepţie falsă şi apare mai curând din cauza absenţei unei informaţii sau pentru că raţionamentul complex este dintotdeauna dificil şi el pretinde nu o vorbă, o replică rapidă, ci pretinde gândire. Nu vă voi spune însă că nu există interese naţionale.

Desprins de contextul pe care dumneavoastră l-aţi evocat, puteţi fi convinsă că toate statele au interese naţionale, toate statele vor căuta să-şi îndeplinească propriile interese, însă ceea ce este cel mai preţios în politica europeană şi trans-atlantică actuală, cu noi membri ai Alianţei Nord-Atlantice şi ai Uniunii Europene, este chiar parteneriatul pe care îl avem cu toţi aceşti colegi din cele două mari cluburi. Din fericire, România este, din perspectiva asigurării propriei securităţi, într-o situaţie infinit mai bună decât se putea găsi în urmă cu, să zicem, 20 de ani. Pericole există însă şi pentru anumite tipuri de pericole o instituţie, cum este Serviciul de Informaţii Externe, trebuie să acţioneze, trebuie să existe în spaţiile exterioare României şi trebuie să aibă rezultate. Eu am să vă dau un exemplu care o să fie, cred, şi pe înţelesul tuturor ascultătorilor noştri. Avem copii. Nu ne place să ştim că pruncii noştri, când se întorc de la şcoală, vin şi ne povestesc cum, în toaleta şcolii sau în grădina sau în curtea din spatele instituţiei, cineva dă droguri. Este unul din motivele pentru care vă spun în modul cel mai clar cu putinţă că traficul internaţional de droguri, traficul ilegal de persoane, traficul ilegal de mărfuri interzise, că este vorba de armament sau de materiale radioactive, toate acestea sunt pericole reale, tangibile, la adresa ţării noastre, la adresa securităţii României şi, într-o măsură egală, la adresa securităţii grupurilor politice din care facem parte, că este vorba de Alianţă sau că este vorba de Uniunea Europeană. Aşa ceva reprezintă unul dintre subiectele asupra cărora SIE îşi apleacă atenţia şi pentru care îşi devotează mult din propria energie. Ce înseamnă în plus acest lucru? Noi nu mai asistăm la fapte antisociale care să poată fi descrise ca, în termenii limbajului de specialitate, ca reprezentând elementele unei criminalităţi de tip minor. Nu vorbim de furturi, nu vorbim de lucruri izolate care se întâmplă pentru că unii au o conduită lipsită de respect faţă de lege.

Vorbim de reţele care sunt organizate cât se poate de bine, care transgresează graniţe naţionale, care utilizează libertatea, libertăţile de care ne bucurăm, de exemplu, în spaţiul Uniunii Europene, în propriul folos şi care folosesc câştigurile noastre politice, economice, sociale pentru a aduce de fapt răul între noi. A lupta împotriva criminalităţii organizate, a lupta împotriva traficului de droguri, a lupta împotriva traficului de armament sau a traficului de fiinţe umane reprezintă pentru noi un obiectiv extrem de important. Nu-l putem face de unii singuri, suntem într-o familie, lucrăm împreună cu alţii care sunt aidoma nouă, aidoma membrilor acestei instituţii, lucrăm în parteneriat, în cooperare partenerială cu toate celelalte piese ale sistemului naţional de apărare, pentru că doar unirea face puterea, în acest caz. Pericolele sunt tangibile, importante şi prin consecinţele lor, de importanţă majoră. Vedeţi că nu am pomenit de terorism? El aparţine aceleiaşi categorii, ca dimensiune şi ca efect posibil, dar reprezintă o cu totul şi cu totul altă specie a criminalităţii organizate.

Realizator: Iată, aseară a fost prins un cetăţean, Gribenco, foarte periculos, despre care aflăm că este nu numai periculos, este foarte bine pregătit, inclusiv în domeniul contrainformativ. Sigur, de aici şi apetenţa noastră spre mistere, secrete ş.a.m.d. Vă întreb concret: câte persoane periculoase ca acest domn - nu ştim exact câte cetăţenii o avea - suspect că a împuşcat trei cetăţeni la Braşov mai sunt pe teritoriul României? Sunt estimări că vor mai veni şi alţii? Ne-am schimbat, într-un fel, din placă turnantă, care... se tranzita pe teritoriul României, în importatori, exportatori de crimă organizată?

Mihai-Răzvan Ungureanu: România este, şi nu fac decât să repet o concluzie publică deja, România este aşezată la întretăierea traseelor de criminalitate organizată. Este, în primul rând, poziţia geografică, care favorizează tranzitul, de exemplu, tranzitul de stupefiante, de droguri, dinspre estul extrem, dinspre Afganistan - Afganistanul fiind un producător major de opiu - către vestul Europei. Traseele trec pe la noi şi traversează în egală măsură şi alte state care ne sunt nouă vecine. A existat o perioadă, până acum 7-8 ani, când România, din păcate, era clasificată între statele care au inclusiv potenţial generator de pericol, nu în materia drogurilor, dar în materie de trafic ilegal de persoane, de exemplu. Între timp însă, prin reforme succesive la nivelul pieselor componente din sistemul naţional de securitate, prin încercări succesive de a adapta la cerinţele de securitate ministere esenţiale, cum este, de exemplu, Ministerul de Interne, s-a ajuns într-o situaţie mai bună, care permite performanţa în lupta împotriva unor asemenea flageluri. În ce măsură însă poţi apăra tot, nu am să vă pot răspunde în acest moment, pentru că întotdeauna va exista şi altceva. Criminalitatea organizată nici nu trebuie imaginată ca fiind lipsită, la rândul ei, de o capacitate adaptativă remarcabilă. Va folosi legile statelor pentru care are interes. Va folosi contextele care pot să-i dea mai multă energie, mai multă portanţă socială. În momentul în care traficul de droguri traversează o ţară aflată în criză profundă economică, socială, de mentalitate, fiţi convinsă că efectul negativ la nivel social este mult amplificat şi este aproape logic, putem să ne dăm seama de aceste consecinţe.

Realizator: Vreau să vă întreb însă ceva concret. În acest context, în care lumea este uşor confuză, cu toţii suntem confuzi de ceea ce se întâmplă, să zicem aşa, la televizor, de unde totul s-a translatat în ochii tuturor, cu ce se ocupă SIE, propriu-zis? Se cer servicii de informaţii. Iată, avem super-bodyguarzi mai mulţi decât poliţiştii angajaţi. Se mai doresc angajări. SIE, concret, cu ce ajută la siguranţa naţională a României?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Doamnă, am să vă fac rezumatul primului articol din legea actuală de funcţionare a serviciului, care, paradoxal, este şi legea cea mai nouă - datează din 1998 - cea mai nouă din tot ansamblul de legi care vizează fie componente, fie sistemul naţional de apărare şi de securitate în ansamblul său.

Este acea instituţie a statului român care are competenţe exclusive în a recolta informaţie din exteriorul României, informaţie capabilă să prevină sau să descrie pericolele directe la adresa integrităţii naţionale, a securităţii României, a statutului politic al ţării.

Realizator: Aşadar, iau şi eu din prezentarea dumneavoastră de pe site. Printre obiective aveţi şi avertizarea timpurie a riscurilor şi ameninţărilor, realizarea de evaluări strategice ale mediului internaţional de securitate, desfăşurarea de operaţiuni pentru apărare, sprijinirea şi promovarea intereselor României. Sigur, sunt cuvinte pe care le auzim. Concret, daţi dumneavoastră ce exemplu vreţi, concret, că eu am răutăţi să vă întreb. Însă v-aş ruga să vă desprindeţi de contextul meu de ziarist, şi eu, la rândul meu, cu întrebările mele şi poziţia dumneavoastră. Haideţi să luăm un exemplu concret, care vreţi dumneavoastră. Evaluări strategice, sprijinirea, promovarea intereselor României. Cam cum este, cum să spun, bucătăria asta? Lucrul cu alte instituţii, parteneriatele, şi externe şi interne. Luaţi dumneavoastră ce caz...

Mihai-Răzvan Ungureanu: Vreţi să discutăm foarte concret despre ce înseamnă serviciu de spionaj?

Realizator: Acum sigur, dacă puteţi să spuneţi şi câţiva spioni, aşa...

Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, doamnă. Deci, este un serviciu de spionaj. Asta trebuie să fie foarte clar şi limpede. Şi orice stat modern are nevoie de această excrescenţă sensibilă a propriei structuri, capabilă să prevină pericole, capabilă apoi să lucreze împotriva pericolelor, pe cât posibil, să le îndepărteze.

Realizator: Ce înseamnă aceea, scuzaţi-mă, spion, în aceste zile? Pentru că din trecutul nostru, chiar mediatic, spionul lucra cu secrete. Acum, majoritatea secretelor, mai devreme sau mai târziu, le găseşti public. Toate acestea se discută, în think tankuri, în grupuri organizate, academice. Mai devreme sau mai târziu, direcţii strategice... Deci ce înseamnă spion şi cum vă separaţi de această lume a analizei, să zicem, şi publice, chiar şi exclusiviste?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Îmi va fi cel mai uşor să vă spun în felul următor: spionul continuă o investigaţie, pe speţele care v-ar fi şi dumneavoastră familiare, acolo unde se opreşte jurnalistul. Pentru că în toată lumea, orişicât de transparentă ar fi dinamica socială sau politică, există întotdeauna o rezervă de elemente, de raţiuni, de pretexte, de concluzii, de motive, care nu au cum să devină publice. Secretele nu reprezintă în mod absolut, nu conţin cunoaşterea esenţială. În schimb, ele, de cele mai multe ori, pot orienta, printr-o lectură cu discernământ şi printr-o utilizare justă, oportună, pot reprezenta ingredientul esenţial al deciziei politice. Unde,  într-o democraţie, a avea acces la informaţia care îţi poate da măcar o idee asupra direcţiilor către care se îndreaptă lumea, asupra viitorului, înseamnă mult mai mult decât poate să însemne o analiză făcută pe elemente de ordin public, post-factum. Nimeni nu cred că pune la îndoială ceea ce spunea Bacon acum câteva sute bune de ani: "Cunoaşterea înseamnă putere". Şi fiecare stat încearcă să îşi adjudece putere, pentru a rezista, pentru a supravieţui şi pentru a-şi promova propriile interese. Acest serviciu exact acest lucru face.

Realizator: Înţeleg. Sigur, e mult prea complicat, aşa, să spun că gata, am o ştire de la dumneavoastră. Dar iată, daţi-mi o ştire. În clubul acesta select al serviciilor de informaţii, ce parteneriate are România în mod special? Avem, aşa, o relaţie de colaborare în ultimii 20 de ani de când nu mai suntem comunişti, suntem subordonaţi lor. Noi le dăm informaţii ce ne cer, ne iau şi pe noi la masa lor, a deciziilor, să aflăm şi noi cam ce e în jurul nostru?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Vă pot spune lucruri. Nu ştiu dacă o să facă neapărat titlul, dar vă pot spune lucruri care să vă arate ce a însemnat de fapt, prin efect imediat, integrarea noastră în Alianţa Nord-Atlantică şi în UE. A însemnat intrarea Serviciului de Informaţii Externe într-o familie de egali, de servicii cu obiectiv similar şi cu structuri omoloage, cu servicii între care există încredere, probată în timp, cu care poate face schimb de informaţie - ca şi între oameni, încrederea se construieşte greu; deci, prin adaptări succesive s-a reuşit aşa ceva - şi cu care, în momentul în care maturitatea colaborării este atinsă, se poate ajunge la operaţiuni comune. Marele avantaj al intrării noastre în NATO şi UE, din perspectiva unui serviciu de informaţii externe, este dat de faptul că serviciul nu este singur, nu este insular; este într-o reţea de servicii similare, cu care schimbă foarte multă informaţie, la care se raportează orizontal şi cu care are acelaşi limbaj profesional. Cu alte cuvinte, suntem apăraţi nu numai pentru că există un serviciu, ci pentru că există mai multe state ale căror servicii urmează îndeaproape tot sensul Tratatului de la Washington, apărarea comună. Mai este ceva ce trebuie spus aici: la rându-ne, apărăm securitatea altor state care sunt membre ale NATO, pentru că noi primim servicii şi noi facem servicii altora. Mai este un lucru care trebuie spus aici: serviciile de informaţii externe sunt îndeobşte recunoscute - în sensul profesionismului lor - şi prin apartenenţa la cluburi restrânse; există asemenea cluburi restrânse. Iar SIE îşi face un punct de mândrie din a spune că adoptarea serviciului, prezenţa serviciului în interiorul acestor cluburi, în care se află servicii cu mare tradiţie şi cu mare capacitate profesională, cu resurse infinit mai mari decât ale noastre, a reprezentat recunoaşterea calităţilor reale, moderne, de eficacitate şi de profesionalism ale serviciului. Aceste cluburi - despre care nu o să auziţi prea des vorbindu-se...

Realizator: Le găsim pe internet pe unele, sau cel puţin, pe teoria conspiraţiei, presupunem că...

Mihai-Răzvan Ungureanu: Aceste cluburi nu sunt altceva decât locurile de întâlnire ale serviciilor care sunt devotate, prin acţiunea lor, democraţiei şi, în egală măsură, familiilor politice din care fac parte, că e vorba de NATO sau e vorba de UE.

Realizator: Aţi ajuns într-un punct sensibil şi este curiozitatea mea - ne apropiem de încheiere şi mai am încă patru întrebări... Vorbeaţi de Legea SIE, Legea 1/1998. Vorbeam atunci, la anii aceia, despre integrarea în NATO; eram după summitul de la Madrid. Iată, am fost obligaţi ca SIE să aibă o lege de organizare şi funcţionare. Ne ducem însă la Legea 182/2002 în ceea ce priveşte accesul la informaţii secrete de stat şi, conform legii dumneavoastră., cea din '98, inclusiv Legii siguranţei naţionale, din martie '91... Apropo, un răspuns scurt: când credeţi că se vor adopta noile legi ale siguranţei? 

Mihai-Răzvan Ungureanu: M-aş bucura să vă pot da un răspuns, oricât de scurt şi ...

Realizator: Şi noi am dori să-l aflăm, că am făcut nenumărate emisiuni...

Mihai-Răzvan Ungureanu: ...pentru că este în interesul tuturora. Un pachet legislativ, care să se adreseze coerent tuturor problemelor prezente în sistemul naţional de apărare, este extrem de necesar. Avem nevoie de un corp de legi care să recunoască situaţia de fapt, noua statură geo-politică a României, noile probleme cu care se confruntă serviciile de specialitate şi, nu în ultimul rând, tipurile de adaptare structurală, de reformă structurală prin care aceste componente, aceste servicii au trecut. Or, noi funcţionăm pe un reazem legal care este disproporţionat adoptat în timp - unele în 1991, o lege-cadru care astăzi este mult prea încărcată de echivoc pentru ceea ce înseamnă astăzi necesităţile noastre...

Realizator: Da, este un mister legea aceea. De fapt, nici nu am putea să vorbim noi doi în acest moment...

Mihai-Răzvan Ungureanu: Are echivoc... Nevoia de clarificare este esenţială, pentru că activitatea are nevoie de suport legal, are nevoie de limite. Legea, în egală măsură, apără şi cetăţeanul membru al societăţii democratice şi cetăţeanul care funcţionează ca angajat al unui asemenea serviciu.

Realizator: Iată, acele legi însă nu vă oferă ....

Mihai-Răzvan Ungureanu: Ele sunt în Parlament - am uitat să vă spun. Ele sunt în Parlament şi aşteptăm să vedem când vor fi adoptate.

Realizator: Astăzi vorbim în guvern despre codurile penale, de asemenea cerute, probabil...

Mihai-Răzvan Ungureanu: E un pas mare înainte şi vă mărturisesc că împărtăşesc emoţia ministrului de justiţie, a dlui Predoiu, în ceea ce priveşte miza pe care a angajat-o cu aceste proiecte de legi.

Realizator: Aş avea şi eu o emoţie dacă mi-aţi spune, dacă, conform legii 182/2002, coroborată cu cea din '91, Legea 98, a dumneavoastră, reiese că de fapt Comisia de Control a SIE, parlamentară, nu ar avea dreptul de a controla instituţia pe care o conduceţi; s-ar numi influenţă politică, adică politicieni ar intra în bucătăria unui serviciu de informaţii. Şi atunci vă întreb, putem vorbi de o influenţă politică asupra serviciului dumneavoastră?

Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu numai că nu putem vorbi despre o influenţă politică asupra serviciului. Miza credibilităţii unui serviciu este mult prea importantă pentru a irosi resurse în activităţi ilegale - şi acest lucru trebuie foarte bine înţeles. Politica internă stă la distanţă astronomică de orişice activitate a unui serviciu de informaţii. Aceasta este legea şi aşa şi trebuie să fie, pentru că nu politica internă trebuie să se amestece, să aibă ingerinţă directă în activitatea unui serviciu de informaţie. Relaţia dintre politica internă, privită de data aceasta la nivel strategic, şi aceste piese ale executivului, care sunt serviciile speciale, este de cu totul altă natură. Ea se reglează prin intermediul mecanismelor legal existente, fie că este vorba de guvern, fie că este vorba de acţiuni ale CSAT, activităţile CSAT, care reglementează şi dirijează acţiunile serviciilor speciale, şi, evident, de parlament. Concluzia la care aţi ajuns, pe care o sugeraţi dumneavoastră ...

Realizator: O sugerez şi pe baza declaraţiilor pe care dumneavoastră şi directorul SRI, George Maior, aţi făcut-o la întâlnirea pe care aţi avut-o cu societatea civilă la Howard Johnson, acum două săptămâni. Presa a interpretat ca un strigăt de disperare a celor doi directori faţă de o probabilă ingerinţă politică. Vă rog să ne corectaţi.

Mihai-Răzvan Ungureanu: Evident că o fac şi o fac în modul cel mai clar şi mai ferm cu putinţă. Departe... - am să-mi permit să vorbesc în numele meu în primul rând, dar sunt convins că, undeva, mă fac şi ecoul colegului meu, George Maior -, nu este vorba de ingerinţă politică. Noi nu acuzăm niciodată ingerinţa politică, pentru că ea nu există. Noi nu primim telefoane. Nu cade nimeni, nu vine nimeni la uşa noastră să ne ceară rezultate politice. S-a ajuns la certitudinea relaţiei concrete, legale, oneste, corecte cu decidentul politic în ansamblul său - şi acest lucru este verificabil prin acţiunea comisiilor parlamentare. Ceea ce spunem noi este următorul lucru: trebuie să existe întotdeauna responsabilitate, pentru că responsabilitatea serviciilor este de a duce informaţia, responsabilitatea decidenţilor politici este de a o folosi cum se cuvine, în interesul naţiunii. Şi acest lucru, întotdeauna, orişice manager de serviciu de informaţii îl va spune: este nevoie întotdeauna de responsabilitate; folosiţi ceea ce vi se aduce, pentru că este nevoie de mai bine. Şi aceasta este o cărămidă în a construi proiectele mari, de care toţi apoi să se bucure. În ceea ce priveşte comisiile parlamentare, comisiile parlamentare sunt şi trebuie să fie organismele de control. Au acces la informaţie, au capacitatea de a verifica, au posibilitatea de a o face în propriul ritm, după propriul calendar şi după propriul interes pe care îl are legislativul. Niciodată nu s-a pus problema că un serviciu nu poate fi controlat. Dimpotrivă. Serviciile însele au nevoie de acest control, pentru a demonstra încă o dată, tuturor, cât de corect se aşează în siajul legii.

Realizator: Mă bucur că spuneţi cu atâta încredere despre aceste lucruri. Sunteţi, în primul rând, un diplomat, o persoană publică...

Mihai-Răzvan Ungureanu: Doamnă, sunt un om onest.

Realizator: Da. Şi nu pot să nu închei cu o întrebare personală. Într-un interviu pe care l-aţi acordat în 26 martie 2008, mi s-a confirmat faptul că sunteţi artizanul organizării summit-ului NATO la Bucureşti. Ceea ce noi am ştiut însă este că aţi urmărit lucrările summit-ului de la televizorul dumneavoastră din birou. Aţi invocat două motive de ce aţi stat deoparte: şefii serviciilor de informaţii nu prea se amestecă în public în evenimente de acest gen; al doilea motiv este că "ştiu prea multă" - spuneaţi dumneavoastră - "lume de acolo, ca să-i pun în situaţia de a da mâna cu mine". Lumile acestea sunt despărţite clar. Vă întreb, vă simţiţi marginalizat sau pus în valoare în funcţia pe care o aveţi acum?

Mihai-Răzvan Ungureanu:  Nu mi-am pus întrebarea dacă sunt marginalizat sau sunt pus în valoare. Mă bucur că am ocazia să îndeplinesc o asemenea funcţiune. Este, pentru mine personal, o excepţională oportunitate de a mă îmbogăţi intelectual şi de a înţelege mult mai bine resorturile lumii, în general. În ceea ce priveşte despărţirea dintre lumi, fiţi convinsă că ea nu se petrece altfel decât în modul cel mai delicat şi mai politicos cu putinţă. Fiecare îşi vede de propria treabă. Şi un singur lucru vreau să vă mai spun, de data aceasta ca o corecţie la prima dumneavoastră frază: nu sunt artizanul. Mă bucur să fiu între cei foarte mulţi care au colaborat la succesul numit summitul NATO de la Bucureşti.

Realizator: Mulţumim frumos. Presa a apreciat că aţi fost artizanul, împreună şi cu alte instituţii, dar aţi fost originea ideii. Mulţumim mult pentru participare, pentru acest interviu special, pentru această ediţie specială. Vă dorim succes în această activitate care se pare că vă place. Şi vă mai aşteptăm!

Mihai-Răzvan Ungureanu: Vă mulţumesc foarte mult, doamnă.

Realizator: La revedere.